Povestea cafelei incepe acum 2400 de ani in Etiopia. Aici s-a descoperit planta de cafea iar in Yemen s-a preparat pentru prima data cafeua, ca bautura. De aici, cafeaua s-a raspandit in restul lumii; intai in Imperiul Otoman, apoi in restul continentelor.

Italia poate fi considerata tara care a introdus cafeaua in Europa. Comerciantii venetieni au importat cafeaua in Europa la inceputul anilor 1600. Tot la Venetia, in 1683 s-a deschis prima cafenea. Italia este deasemenea considerata tara de unde privine “espresso”, se spune ca in Napoli s-a ‘inventat’ acest mod de a bea cafea (in anii 1800).

Planta de cafea produce fructe mici si rotunde, de culoare rosie sau galbena. Productia de cafea incepe cu recolta de plante si cu extractia boabelor de cafea din fructe. Boabele de cafea se usuca la soare sau intr-un mod artificial iar apoi se selectioneaza.
Se trece apoi la prajire. Prin prajirea boabelor acestea dobandesc aroma specifica de cafea. Dupa ce se prajesc, boabele se racesc repede ca substantele aromatice sa se pastreze.
Procesul de prajire este important pentru calitatea cafelei. Prin prajirea boabelor mai putin, se obtine o cafea mai acida, prin prajirea mai tare a boabelor se obtine o cafea mai amara. Boabele de espresso sunt intotdeauna prajite mai mult pentru a obtine o cafea cremoasa, cu un gust puternic.

Astfel, fiecare cafea are o aroma diferita. Sunt 80 de specii de plante de cafea, cele mai raspandite fiind Cafeaua Arabica (cafea parfumata) si Cafeaua Canephora (cafea amara). Majoritatea felurilor de cafea ce se gasesc in comert sunt obtinute amestecand aceste doua tipuri, de aici gusturile si mirosurile diverse.

De-a lungul timpului, nutritionistii nu s-au ocupat foarte mult sa studieze cafeaua. Valoarea nutritiva a cafelei este de 2 calorii/o cescuta, astfel cafeaua nu a fost trecuta in randul alimentelor.
Recent insa, s-a descoperit ca, inainte de prepararea boabelor, cafeaua contine multe substante ce, odata cu prajirea, se pierd sau se reduc: proteine, acizi grasi, minerale, carbohidrati, etc. Substantele care insa raman in cafea in momentul cand o bem sunt insa utile. Cafeaua contine vitamina B3, contine substante ce ajuta la asimilarea zaharurilor si proteinelor in corp iar compusii care determina aroma cafelei joaca rol de antioxidanti si ajuta la combaterea imbatranirii organismului (efectul se datoreaza si cofeinei).

Studiile confirma ca datorita cafelei, sistemul nervos este stimulat, la fel cel muscular iar de asemenea favorizeaza procesul de gandire; cafeaua stimuleaza digestia, diureza si metabolismul in general, deci ajuta la arderea caloriilor.
Cel mai important insa este ca nu este periculoasa pentru inima. Consumul de cafea are chiar un efect benefic asupra inimii, bineinteles fara exagerare (2 cescute de cafea pe zi sunt de ajuns).

Consumul de cafea produce senzatii de bunastare, de energie si capacitate de concentrare, dar cu moderatie. Consumul exagerat de cafea produce senzatii de nervozitate sau insomnie. Este recomandat sa nu consumam mai mult de 2 cani de cafea pe zi.

Uleiul de masline este un tip de ulei obtinut din presarea maslinelor. Are diferite intrebuintari, in principal in bucatarie, cosmetica si medicina.

Peste 90% din productia de masline provine din zona mediteraneana, mai exact majoritatea productiei provine din Spania, unde exista si o organizatie (IOOC) care promoveaza uleiul de masline in intreaga lume. Acesta este doar un exemplu de organizatie (exista mai multe) care au pus bazele clasificarii uleiului de masline.

Uleiul de masline este clasificat in functie de cum este produs. Procesul de formare a uleiului este transformarea maslinelor intr-o pasta. Aceasta pasta este apoi amestecata rapid (intr-un mixer special) dupa care incepe extragerea uleiului.
Astfel uleiul de masline se clasifica in:
- ulei de masline extra-virgin: provine din prima presare a maslinelor, avand o aciditate mai mica si un gust mai bun;
- ulei de masline virgin: ulei produs fara tratament chimic;
- ulei de masline rafinat: ulei tratat chimic si neutralizat din punct de vedere acid. Are o calitate mai slaba decat cel virgin;
- ulei de masline pur: este un ulei obtinut din amestecarea uleiului rafinat cu cel virgin;
- ulei de masline simplu: un amestec intre ulei rafinat si virgin, cu o aciditate mai scazuta decat cel pur.
- ulei de masline lampant: este un ulei ce nu poate fi folosit in bucatarie. Este folosit pentru lampile pe baza de ulei.

Intrebuintarile uleiului sunt diferite.

In primul rand se foloseste la gatit. Uleiul de masline reprezinta principalul tip de ulei pentru gatit in tarile mediteraneene.
Uleiul de masline este in special folosit ca dressing pentru salate sau pentru mancaruri reci, dar si pentru prajit. Uleiul de masline isi pastreaza valorile nutritive in timp ce este gatit mai bine decat uleiul vegetal obisnuit. Deasemenea este folosit cu succes in ungerea aparatelor electrice de bucatarie (mixerul sau blenderul, de exemplu).

In cosmetica uleiul de masline este deasemenea benefic. Uleiul de masline extra virgin este des folosit in combinatie cu alte uleiuri (sau chiar singur) ca si tratament pentru ten sau piele. O regenereaza si o hidrateaza. Poate fi folosit si in locul produselor pentru epilat (da rezultate foarte bune) sau in locul cremelor solare. De asemenea este un tratament bun impotriva caderii parului (prin frectii cu ulei de masline pe pielea capului).

Uleiul de masline este folosit in medicina ca si ingredient pentru anumite medicamente. Are proprietati laxative si este de asemenea benefic bolilor de inima. Uleiul de masline poate fi folosit cu succes contra durerilor de ureche sau de stomac (ajuta la combaterea gastritei si a ulcerului). De asemenea consumand ulei de masline se reduce nivelul colesterolului si tensiunea. O alta proprietate importanta a uleiului de masline este reducerea aparitiei cancerului de colon sau de san. O cana de ulei de masline impreuna cu suc de lamaie poate favoriza disparitia pietrelor din bila iar in cazul entorselor sau durerilor cauzate de reumatism se pot face frectii de ulei de masline amestecat cu usturoi pisat.

Uleiul de masline este o sursa importanta de vitamine (A, B1, B2, C, D, E, fier).

Anghinarea este o leguma cu tulpina dreapta, frunzele mari si spinoase, florile rosii invelite in solzi comestibili. Este o planta cultivata mult in zona mediteraneana, originile nu se cunosc exact, posibil sa provina din Africa de Nord.

Anghinarea este folosita in domeniul culinar, la prepararea ceaiurilor sau a lichiorului (Cynar – lichior italian).

Pregatirea anghinarei pentru gatit se face astfel: se da la o parte tulpina (se mai lasa putin din ea, cat sa tina solzii). Se taie apoi spinii de pe solzi si se fierbe sau se inabuseste. Este bine ca anghinarea sa fiarba neacoperit, astfel pot iesi aburii care pot contine acizi.
Daca anghinarea este curatata dar nefiarta, dupa un timp poate sa isi schimbe culoarea (in maroniu). Pentru a evita acest lucru se poate pune in apa cu putin otet sau zeama de lamaie.
Frunzele de anghinare sunt fie aruncate, fie gatite separat si servite cu un sos sau unt.

Exista multe moduri de a gati anghinare: se poate servi prajita, inmuiata in ulei de masline (cu sau fara usturoi), prajita pe gratar etc.

Anghinarea este o sursa buna de carbohidrati (zaharuri). Contine de asemenea vitamina B1, B2, B3, B5, B6 si B9, vitamina C, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc si magneziu.

Sparanghelul este una din putinele legume aduse de colonistii de Europa in America. Este o planta ce creste aproximativ 100-150 de cm. in inaltime, din care aproape 40 de cm. reprezinta radacina. Frunzele de sparanghel arata ca niste ace de dimensiune mica iar florile de sparanghel au o forma bine definita si sunt de culoare verzuie catre galbui. Fructul de sparanghel arata ca o mica bobita rosie.

Creste in pamant umed si salin. Din aceasta cauza pamantul in care creste sparanghelul este deseori sarat de catre cultivatori. Sparanghelul alb creste cel mai bine avand lumina ultravioleta, nu lumina naturala, benefica sparanghelului verde.

Sparanghelul este folosit de sute de ani in domeniul cuinar si in medicina (are proprietati diuretice si ameliorand tulburarile stomacale). Vechii egipteni consumau planta cruda in timpul sezonului sau uscata in timpul iernii.

Sparanghelul se poate gati in mai multe feluri. Poate fi prajit, fiert, inabusit, prajit pe gratar sau folosit ca ingredient in supe sau ciorbe. Poate fi deasemenea folosit in prepararea unui desert sau poate fi murat. Este insa bine de stiut ca partea de jos a plantei este tare, lemnoasa, si este indicat sa fie taiata si data la o parte.

Dupa consumare (dupa aproximativ jumatate de ora) se intampla ca urina sa capete un miros aparte. Acest lucru este normal si este datorat cantitatii de sulf continut de sparanghel.

Sparanghelul contine putine calorii, o cantitate mica de sodiu si nu are grasimi. Este insa o sursa buna de potasiu si vitamina B9. Sparanghelul mov difera de cel verde si alb – contine o cantitate mare de zaharuri.

Maioneza este un produs culinar, de culoare alb-galbui, obtinut in principal din ulei si galbenus de ou. In general se foloseste ca si garnitura la tot felul de salate, ca si sos in sandvichuri sau ca si garnitura la mancaruri.

Originea numelui de maioneza nu se cunoaste, dar se poate spune ca vine din limba franceza (moyeu – inseamna galbenus de ou) deoarece francezii au fost cei care au facut sosul sa devina popular si in alte regiuni.

Prepararea maionezei este simpla, dar necesita atentie. Se poate prepara atat cu mixerul sau blenderul, cat si cu ajutorul unei furculite. Principiul este de a incorpora incetul cu incetul ulei in galbenus de ou. Uleiul impreuna cu apa din galbenus formeaza o baza a sosului iar lecitina din galbenus joaca rol de stabilizator. Se poate adauga si mustar, care deasemenea contine o cantitate mica de lecitina.

Reteta traditionala de maioneza presupune folosirea uleiului de masline, otet sau zeama de lamaie si bineinteles, galbenusuri de ou.
Maioneza, insa, se poate prepara si cu oul intreg sau numai cu albusuri (dar trebuie amestecat totul mult mai rapid). Arata la fel si are aproximativ acelasi gust ca si reteta traditionala.

Maioneza se pastreaza in frigider, dar nu tine mai mult de 3-4 zile. Tinuta afara din frigider, la cald,  favorizeaza aparitia bacteriilor, capata un miros neplacut dar nu este nici un pericol daca se consuma.

Compozitia maionezei difera de la caz la caz. Maioneza preparata in casa contine mai mult grasimi (~85%). Cea pe care o cumparam de la magazin contine 70-80% grasimi si alte ingrediente care simuleaza textura unei maioneze (ingrediente ce intaresc sosul de maioneza).

Cu maioneza se pot prepara multe alte sosuri, cum ar fi:
- sos de maioneza cu ketchup si oregano
- sos de maioneza cu usturoi
- sos de maioneza cu usturoi si paprika
- sos de maioneza cu castraveti murati (taiati marunt) si ceapa (taiata marunt)
- sos de maioneza cu sos de rosii si smantana
…si alte combimanii, care deasemenea pot fi folosite la fel ca si maioneza simpla.

Din sfaturile practice in bucatarie:

- Maioneza se poate face si fara ou, din lapte condensat (fara zahar) si ulei.
- O lingura de apa calda pusa in maioneza cand este aproape gata face sa nu isi piarda culoarea.
- Daca s-a taiat maioneza scoateti cateva linguri intr-o cescuta, amestecati cu putin lapte rece si reintroduceti-o in vasul initial. Adaugati si cateva picaturi de otet.
- Pentru a avea sanse mai mici de a se taia maioneza, adaugati la inceput o lingurita de mustar.

Mierea este un produs apicol, “fabricat” de albinele care transforma nectarul si polenul in ceea ce noi savuram cateodata dimineata pe paine.

Mierea a aparut prin antichitate. Inca de atunci se folosea atat in scopuri “legate de stomac” cat si in scopuri medicinale. Cele doua scopuri se si imbina foarte bine:  mierea este recomandata celor cu afectiuni gastro-intestinale, respiratorii, renale… Se pare ca este un bun remediu.

Mierea poate fi de mai multe feluri: de flori (obtinuta direct din polen) sau obtinuta de pe alte parti ale florii, poate fi monoflora sau poliflora (obtinuta dintr-un singur tip de floare sau din mai multe tipuri combinate), poate fi lichida sau nu… oricum ar fi, ea contine multe vitamine, enzime, minerale si acizi organici.

Ca fapt divers, mierea poate avea mai multe culori: de la incolor pana la negru. Deobicei culoarea nu tine prea mult, in functie de ce se intampla, culoarea se schimba: daca incepe sa se zahariseaca, mierea se deschide la culoare, iar daca nu – se inchide.

Mierea este recomandata ca remediu pentru tuse. Actioneaza mai bine ca un medicament si… e si mai sanatoasa.

Din pacate, mierea nu este pentru toata lumea. Mierea nu este indicata pentru cei care sufera de diabet, obezitate sau au probleme cu pancreasul.

Avocado este un copac originar din Mexic si America centrala. Fructul a fost adus in Europa in secolul XIX.

Numele de avocado vine din limba spaniola -  aguacate – insemnand “testicul”(datorita formei sale). Arborele de avocado se mai numeste si “arborele cu testicule”.

Fructul de avocado este oval si seamana cu o para. Avocado are culoarea verde inchis sau maroniu si are in interior un sambure.  Mi-am luat si eu inima in dinti zilele trecute si am cumparat un avocado dar am aruncat samburele. Mi-a parut rau, pentru ca acesta se poate planta foarte usor intr-un ghiveci, din care va creste un mic arbore de avocado. Nu va creste mai mult de 2-3 m, dar intr-un apartament este perfect. Pot sa cultiv fructe de avocado in apartament? Raspunsul este: Da, se poate. Pomul nu este pretentios, are nevoie doar de multa lumina si putina apa (pomului de avocado nu-i place apa). O data la 3-4 zile daca este udat este suficient. Fructele vor aparea dupa cativa ani, dar pana atunci, arborele de avocado va fi o planta frumoasa decorativa, nepretentioasa.

Fructul copt trebuie sa fie greoi si sa poata fi apasat usor. Daca ati cumparat din greseala un fruct necopt, nu va faceti probleme. Se poate lasa la temperatura camerei cateva zile, pana se coace. Daca ati taiat deja fructul si decideti sa il pastrati in frigider, stropiti pulpa cu zeama de lamaie, ca sa nu se oxideze ca merele. Pulpa fructului este galbena si cremoasa – se poate unge pe paine. Nu incercati insa sa gustati fructul asa crud cum este – veti regreta – are un gust gretos. Coaja fructului nu este comestibila.

Din samburele de avocado se extrage uleiul de avocado. Acest ulei este folosit in cosmetica. Fructul este foarte hranitor, contine grasimi, proteine, vitamine (B6, C,PP, E …), potasiu, magneziu, fier, zinc … Avocado este foarte folositor celor care au probleme cu inima (contine arginina) si colesterolul (il reduce). Pentru un ten mai ingrijit si par mai frumos, folositi o masca de avocado.

In ciuda faptului ca este un fruct foarte sanatos pentru noi, necuvantatoarele au de suferit. Avocado este toxic pentru animale. Daca aveti caini, pisici, papagali… tineti-i departe de fruct, poate avea efect fatal daca este inghitit. Aveti grija!